Să nu râzi, să nu plângi, să nu urăști, ci doar să înțelegi.
Baruch Spinoza
Sunt cărți care le citești din recomandarea cuiva, unele citite din obligație, altele din plăcere. Însă, există și cărți care pur și simplu le recitești exact cu aceleași trăiri de fiecare dată. Pentru mine astfel de carte este romanul Tema pentru acasă, de Nicolae Dabija. Un roman obligatoriu sau cel puțin îl pot plasa cu certitudine în topul 10 cărți de citit de către locuitorii din Republica Moldova.
Primul contact cu acest roman a fost prin liceu, când am dat de el la casa de cultură din sat. Ce pot spune? Titlul este unul semnificativ pentru oricare elev :). Iar alegerea mea a fost confirmată de numele autorului, fiindcă de mică am îndrăgit poeziile lui Dabija, iar ca să descopăr proza dabijeană la momentul acela de maturitate sentimentală a fost minunată.Subiectul cărții începe cronologic în vremea din anii 40, an care are o însemnătate dureroasă pentru noi, abordând pe parcursul romanului dragostea într-o manieră aparte și tematica deportărilor din Basarabia.
Maria Răzeșu, elevă și profesorul de literatură Mihai Ulmu sunt personajele principale ale romanului, personaje între care se naște o iubire pură. Maria se îndrăgostise de profesor din prima zi când l-a văzut, pe când pentru el, ea era doar eleva sa cea mai bună.
Totul se schimbă când în timpul unei lecții se vorbește despre Eminescu, iar elevii dau jos potretul lui Stalin. Profesorul ia vina asupra lui, este arestat, fiind considerat dușman al poporului. Însă, înainte de a pleca, profesorul lasă elevilor săi o temă pentru acasă: „…A fi om în viață e o artă sau un destin?” Răspunsul avea să îl afle după 13 ani de închisoare.
Aflând că Mihai Ulmu este trimis în Siberia de gheață, la Zarianka, în ,,Lagărul Morții”, Maria pleacă în căutarea lui să-i mărturisească cât de mult îl iubește. Astfel, pune la cale două tentative de a evadare, însă sunt prinși de fiecare dată. “Maria Răzeșu nu știa unde pleacă și ce o așteaptă la capătul acelui drum lung. Știa doar că trebuie să-și urmeze o chemare a inimii pe care o identifica cu însuși destinul ei. „
Relația dintre cei doi în timpul Gulagului se arată a fi una adevărată, puternică și pură! Mihai și Maria, construindu-și mica lor grădină Eden, din care se naște Mircea, fiul lor. După o infinitate de greutăți, suferințe, dar și fericire și speranță, după 13 ani Mihai îl găsește pe Mircea, tot ce i-a rămas amintire vie de la Maria. “Toate celea din jur- taiga, cer, stejar, scorbură, nori, soare, stâncă, ape, văi, creste – dispăruseră parcă. Și doar ei doi mai rămăseseră pe lume, contopiți într-un singur sărut.”
Autorul reușește de minune să reflecte viața basarabenilor din timpul celei mai triste evenimente din istoria Basarabiei, anul 1940 când a avut loc primul val al deportărilor. Talentul și măiestria de a atinge sufletul cititorului cu penița cu ajutorul personajelor, emoțiilor descrise poetic, dar și a celui mai sublim sentiment din viața unui om – iubirea adevărată, Dabija crează un roman must – have de citit!
Dacă recomand această carte? Chiar v-aș ruga să o citiți, iar cînd o ve-ți reciti să o da-ți mai departe vecinului din dreapta voastră. Tema pentru acasă este o lectură obligatorie, dar o să va fascineze de la primele pagini.
Încă nu sunt sigură dacă am reușit să pătrund în toate tainele acestui roman, dar am înțeles lucruri care păreau banale la un moment dat. Tema pentru acasă te pregătește să afli ce înseamnă adevărata suferință, durere, disperare, dar te învață și cum este să fii iubit, liber chiar dacă ești înlănțuit, cum este să crezi, să speri și să fii OM.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu